Te învăț viața reinventându-te din gesturi și intenții
Ca pe ultima reamintire din acest an
A zilei tale de naștere a cuvântului înainte ,
A firii tale de copil bolnav de iarnă ,
Bolnav de fericire, bolnav de tot .
Mă bucur că încă ne facem datoria
De a fi zilnic bolnavi unul de altul ,
Incurabil făcuți să împărțim aceeași bucată de vis .
Te privesc de atât de aproape
Cu același statut de monument banal de gânduri
Trecut în neființa zilei ca o dimineață
ștearsă din calendarul creștin-ortodox ,
Ca un personaj animat ucis din imprudență .
Te îndemn să nu uiți, să nu umbli desculță ,
Să nu te faci mai mică decât te pot iubi,
Să nu uiți ! …