Pe Sena mai la vale
E câmpul de mișcare
A celui anchilozat
De ștreangul gâtului spânzurat .
Mai în sus la aluniș
Dușul existenței e-n frecuș
Și eiffelul de-oțel
E o floare de prier
Tăceți despre lumină
Și-ascundeți-n arătură
Licoarea din bătătură .
Pentru toate câte sunt
Ochiul mare s-a făcut,
Și din traista cu merinde
Curg tărâțele – a mulțumire .
Pe marte e doar moarte !
Sub lună e cabală și-n
Pod e saramură .