În veșnicie parcă ascultând,
Valuri calde spumegând
Pe-o plajă-n liniștea pustietate,
E miez de noapte.

Vorbesc cu apa și nisipul
Și briza imi mângaie chipul,
Când doar luna mă mai vede
Și doar noaptea mă mai crede.

Cât de bine poate să fie...
Stând într-o fericire pustie
Căzând pe mine neîncetat
Atomi de calm din negru noptii pisat.

Plutind printre gânduri deschise,
Spre orizonturi largi din vise,
Somnul mi-l imbină ușor
Cu trupul dulce până-n zori.

Vreau să citesc pe cer pâna moare
Lecturi de stele căzatoare
Și chinte mari prin spatiu-etern...
Ajungând ușor spre eden.

Așteptând...parcă ne știind ce
Probabil stropul de ploaie să pice,
Să-mi spele gândul și ude buza
Formând în colțul gurii ecluza.