Afară plouă
Și pe fereastra inimii mele
Dansează două umbrele
Sunt fericite ca plouă
Și-un fulger le luminează
Și-apoi aleargă nebun
Pe cerul boltit al camerei mele

Se aude un tun ce cheamă la luptă
Toți stropii de apă din univers
Și totuși ceru-i senin și plouă cu stele
Din arcă coboară o apă adâncă
Și toți stropii aleargă spre o stâncă
Și apa vine, vine, să-i ajungă
Și noaptea e lungă.

Luna, martor tăcut al vieților mele
Alungă tenebra din ungherul camerei mele
Și umbre dansează mut pe perdea,
Mă cheamă la liră sa cânt
Să fiu poetul cel dintâi pe Pamânt.