drumuri netede începeau de la frunte
iar aleile se prelungeau
până hăt departe
Luna contrast
pe un fond negru lucid
mai așeza ca un tablou
o imagine nedeslușită
niște umbre poate de licurici
rătăcind în zori
în vis
îngeri zburau în sfere dreptunghiulare
nu uita de haina căptușită
cu material ieftin
de jertfele aduse
lui Morfeu
vroia să se spele de păcate
ca o zdreanță în doliu
devenită imaginație gri
să nu mă crezi
i-ar fi spus lui Dumnezeu
îi lipsea alcoolul
precum frumosului antonimul
buza de sus se strâmba a scârbă
iar perechii
îi era dor să o atingă
mersul simetric
dar căzând vertical
până la nuanța cea mai închisă
o obosise
tabloul era totuși
pictat de un orb


se contempla acum
cu ochi narcisiști
vedeți dar nu atingeți
ar fi zis cu arome de parfum
alții puneau mucuri de țigară
într-o scrumieră comică
fostă fructieră dacică
nu mai fumați
ar fi răspuns
să pună resturile înapoi
li se dădea voie

timpul ca un regizor
de comedii ieftine
cu maimuțe tentative de tigri dresați
imitații de circ
ar fi iertat-o
nu i-ar fi dat un rol
ar fi băut duzine de sticle
fără ca el să vadă
stătea și aștepta paralizată
un șantier în lucru
ce amenința că totul va fi
dărâmat
în patul care sforăia gemea
duhnea blond