de la fereastra înaltului etaj ascult motoarele
tot mai turate mai puternice mărturisesc
la zgomot de frâne
încremenesc în așteptarea impactului

ce reconfortant sunetul acela de tablă izbită
ba uneori mă surprind adulmecând în aburii de cauciuc
mirosul inconfundabil de carne arsă

de unghii de păr – cum ar spune aristotel – de accident

morții cu morții viii cu viile ce impotenți am fi
dacă n-am pipăi lumea cu farurile
și poate inimii i-ar trebui
măcar în curbe sistem de răcire de ungere de evacuare
și bani de șpagă
la școala vieții să îți iei permis

dacă întoarce iisus sper să nu uite
desfăcătorul de conserve