pentru S. Baștovoi




La turnul cu clopote
duc și alte nopți, și alte insomnii
arată spre el cu degetul lor ascuțit
și răutăcios, nu le scapă nimic,
nici că bărbații își ascund în bărbi
gândurile cele mai tainice

la fereastra pocăinței tale se ajunge prin pădure
(cărăruia își ascunde picioarele lungi
și buruienoase sub fusta înflorată)

atunci când acoperișul adoarme,
cu gura întredeschisă,
ploaie m-aș face
să-ți ascult rugăciunile.
Clopot m-aș face
să-ți plâng amintirea.