se-aud pereții tremurând a sfârșire
noaptea mai cere o clipă-ndurare
în depărtări trâmbițează Lumina
aleargă sfinții spre Înviere

vreau și eu să vin iar la Tine să urc
pe spinare de timp spre încă o golgotă
să-mi înroșești fruntea de tâlhar cu sânge și apă
doar s-aud cuvintele care-mi vor da veșnicia
oamenii merg înapoi cu fața spre Tine
le este prea teamă de-atâta nemurire
de-o cruce din brațele Tale îmbrățișându-ne
încă de când nu eram până ce nu vom mai fi
robi ceasurilor numărându-ne anii

se-aud glasuri tot mai departe
a venit dimineața cu peștera-i goală
oriunde în jur numai Lumină
veșnicie uimită își caută timpul prin buzunare