punem să dospească fierul apei cu măsură puțin soare
iar va lumina pe jumătate mâinilor ce ies din mare
lunga mea de ascunziș foaie verde slabă arsă
vine Dumnezeu acasă

ce faci mă ce spui cui te întâlnești mă-ntreabă
eu răspunsu-l țin legat  dumicatul zilei pleacă
într-o altă gură strâmtă rece
vine Domnul iar să plece

cad adun apoi dau drumul sfinților de prin icoane
prin biserici oamenii aprind frigul sub paltoane
numai rugăciunea maicii se aude din trecut
vine Dumnezeu stă mut

tai din lumânări lumina o așez pe colț
plouă
sus pe casă

Domnul meu singur la masă