În odaia sa
poetul este așezat pe cruce
litere silabe și diftongi
pironindu-i cele două palme

tot astfel și la picioare
tălpile găurite cu piroane
fac să curgă în pămînt
sîngele verbelor și substantivelor

martiriul continuă
pînă mult după miezul nopții
cînd crucea și cele patru piroane
devin literatură existențialistă.