Ideea ce se zvântură goală pe vizorul ușii,
Cheia ce pipăie oarbă sufletul dimineții
Și uită că seara vine fără zăvor, știrbă,
Sunt euri sărutându-mi tâmpla obosită:
Noapte bună!

Cu dinți rupți în taifas cu sinele
Mă mistui venetic pe viată și pe moarte într-un vis.
Luminată de gustul de cafea,
Cu glas de tăciune aprins vine:
Bună dimineața!

Principele cu gen neutru domol
Stă sub ucisul clar de lună
Și nimic nu mai sună, decât amarul
Trăsnit de distanță învrăjbită

Gâlgâit duios pe gâtlejul efemerului
Paharul cu timp rămâne fără nici o urmă de ruj,
La masă stă doar omul, răpus de beția dorului,
Sughițând: Bună ziua, iubire!