s-a ars buleftrica și bâjbâim prin întuneric
tot căutând oasele cuvântului spulberate
inima transformatorului a explodat
ucisă de atâtea implanturi bengoase
sângele nu ne mai scrie literă cu literă
lasă goluri pe care le simți până-n oasele verbului
chiar de ai trece pe curent continuu
fluxul tot se va opri de-ai neglijat lumina


poți să treci și pe exerciții de viață
de iubire de moarte de tam-tam
nimic nu va dura
fiindcă ți-ai oprit influxul din sânge
oasele se vor bălăngăni o vreme
suspendate între apă și cer
doar focul va renaște povestea


trebuia o nouă liniște înaintea imploziei mute
din care fulgerător cuvântul să se-nalțe la cer
nicio minune nu mai trece printre maldăre de fiare
printre minți aflate în slujba molohului


azi noua limbă de lemn bate în clopote reci
dangătul lor îi face pe moși să se răsucească-n mormânt
trebuie să ne reamintim rădăcinile dorului
să-i dăm iubirii faima de-nceput