Îmi caut cântecul. Între buze începe singurătatea,
descompunerea salivei în pigmenți de lemn
- izvorul se duce de obicei către vale; sâsâie vesel
ca o voce de copil în podul cu porumbei.

La asta stau verde în mâna ta stau răpusă de fumul
tău incert; așteptăm să se scurgă timpul între noi
așteptăm iubirea să se ivească pe obrajii noștri.
O să ne destindem apoi, abia apoi o să creștem
aripile către boat-ul lui Marte- a fi roșu a fi roșu
în țepii mei de pe picior a fi roșu înseamnă
a ștrangula fiecare bob de sare care iasă prin piele
cu gura rănită de otrava ei;

talpa mâncată de spini, mâinile duse către elicele
motorului, limba smulsă și lăsată să tragă
ultimul muc de Camel.

Mai oprim o dată, love holds on with glasses
- cafeaua e lungă ca să termin cântecul, pentru
singurătatea lui, pentru leșia noastră de plică tare
cavităților negre care ridică tot o treaptă mai sus
ambarcațiunea.