chipul din oglinda
de pe peretele murdar
de păienjeni negrii
nu e al meu

chipul din oglinda
de la miezul nopții
zâmbește cu dinții ascuțiți
in suflete moarte

chipul din oglinda
unde cocosul a cântat
pentru a treia oara
de trei ori iți spun
nu e al meu

cei doi ochi roșii
rânjesc cu buzele crăpate/despicate
au dinți de pisică afurisită

grămada de păr de nuca
tăiat cu forfeca scurt
la optsprezece ani
acoperă/ascunde adevărata fața a răului

urechile de spiriduș
ascuțite de mușcături înfometate
de sunete bolnave de durere
aud cocoșul cel roșu

chipul din oglinda
cu rama de lemn
sculptata de tata
îmi zâmbește: sunt eu.