Nu ne-mpăcăm cu gândul morții
Oricât de bolnavi am fi,
Că viața-i împărțită-n porții:
Te naști, trăiești... și vei muri.

Nu poți să crezi că tot dispare,
Că după viață e... nimic,
Neant de-ar fi, chiar foarte mare
Și-un strop de Lună, doar un pic.

Decât nimic, preferi Infernul,
Căci suferind simți că trăiești,
La Eden-ul promis, eternul,
Nu îndrăznești să te gândești.