Sufletul se deschide a furtună
Cu rafale ce aduc miros de tei
Tot câmpul meu de luptă de sub lună
A iubire suspină, și-a scrum de zei!

Se-adună șerpesc la foc de chitară
Să vadă jarul cald stors de lumină
Tot anotimpul de vreodată vară,
La tril și voie bună feminină!

Iubesc roua de lângă sânzâiană
Cu puternice sticluțe de parfum;
Chem frumusețea la cult în poiană
Lângă nebunie, freamăt și cald scrum.

Prin aura galbenului din iarbă
Trasez soarele pe-o inimă neagră.
Uit cum există teiul într-o jerbă
De dor năstrușnic, fără nici o țagră.

Miroase parcul, urletul la lună
A fiori tragici uitați pe o sârmă,
A tei și gratii cu dor de nebună
Strângându-te-n brațe lin, fără urmă.