Nepăsătoare umbre se-ntorc în nori tăcute
Când răscoliți de vânturi spre zare se destramă,
Împodobind câmpia-n smaraldele știute
Ce s-or jertfi tomnatic în tonuri de aramă.

Descinde din înalturi, alt foșnet, și se-așează
Pătând pe pajiști scoarțe din line unduiri
De aripi înmuiate în soare de amiază,
Simeze încărcate cu mii de năluciri.

Uimit surâd din iarbă oglinzile de floare
Privind în aer valsul aproape ireal,
Al îngerilor care se-mbracă în culoare,
Purtându-le sărutul spre cerul de opal.

Plutesc, sau se avântă, ca-n jocuri de copii
Și clatină trifoiul pe care poposesc,
Năvala lor cuminte destramă păpădii,
Când delicat se-nconjur de fi'nțe ce roiesc.

Mărgeanul din apusuri le spune bun-rămas,
Lumini crepusculare spre zare rătăcesc.
Se-ascund în nemișcare, în locuri de popas,
Arhanghelii culorii din neamul fluturesc.