lumina
albă zbatere de aripi
lovește pleoapele
cufundate în lene
nu vreau să deschid
încă mă caut
și dincoace poate
e încă nevoie de mine

nu vreau să aud dimineața
sporovăind ca o precupeață
nici musca obraznică
cu aripi de plasă
nu vreau să văd lumea
sedată măruntă imună la viață
nu vreau să văd nici măcar
perna îngrămădită sub tâmplă

dincoace de pleaoape
dealtfel
e încă nevoie de mine
și culorile cântă