Se zbate-un fluture-n stomac visand la falfairi stelare,
se-aduna nori in neuroni mototolind conexiuni,
ma lupt cu mori eolienee si cu maree nelunare
sa-accept absurdul absolut si sa visez la ratiuni .

Se zbate sunet-n ureche, strivind timpanul perforat,
prin care-aud nelinisti fade si zgomote pentru nimic,
ma frige linistea solara cazand pe solul necurat,
si-nving nelinistea din mine, pe care nu cutez s-o stric.

Se zbate fiinta mea intreaga, portionandu-se pe rand
in eu-ri mici si distructive, ca electronii din atom,
si-mi tin legata-n lanturi mintea, ce se distreaza profanand
ce-am invatat de-a lungul vietii din definitia de OM.

Sfarsitul care ma-nconjoara imi rade-n nas, ranjind ermetic,
se bucura de nebuloasa din care ies,tipand,qusari,
si-un inceput pandeste clipa, sa ma invete, teoretic,
cum sa parcurg restul de viata,cu gandul sec si pasii rari !