zi de zi încerc, sper,trăiesc...
zi de zi încerc să nu mi te-amintesc...
parcă retrăiesc clipe de durere,
de cate ori eu pe tine te zăresc...
poate că timpul a fost mult prea lung,
dar de azi încep să te uit,
nu mai vrau iubirea ta,
îmi rămane-n minte doar amintirea...
aș fi vrut o rază să străbată zarea,
aș fi vut un basm să spulbere amintirea,
am să te scot încet din gândul meu,
am să te scot încet din sufletul meu...
poate este timpul să cresc și să resar,
poate e timpul să nu mai iubesc,
o lacrimă e prea mult și nu mai răzbesc
căci nu are rost să trăiești în regret
am vrut poate prea mult și acum îi târziu
am vrut poate prea mult ,nu am cum să știu
dar timpul șterge rănile încet
și sentimentele nu mai au loc în piept...
a fost o iluzie și e drept iubeam...
dar ca phonix într-o zi am să răsar...
nu mai am iluzia unui copil,
nu mai vreau fabule în amintiri...
poate îs o romantica și nu am să mă schimb,
poate îs o copilă și nu pot să decid,
dar tot ce e-n jur dispare pas cu pas,
să creeze loc pentru un nou ceas...