uite-așa se-mparte albul unei pâini
leagănului care ocrotit de mâini
a scăpat din sine prunc sau pricolici
izvoraș de stâncă piatră scăpărici
lumii-n care nimeni nu mai recunoaște
pe Iisus afară de Crăciun sau Paște
pe români afar’ de furi sau cerșetori
buni doar ca să umple-ospicii și-nchisori
pe femei să fie carne de-abator
ieftină ca braga frumusețea lor
rari la fel ca mieii ce pășuni ne pasc
fi-vor pruncii care tot mai rar se nasc


uite-așa se-adoarme
uite-așa se scrie
despre lumea-n care
m-amăgesc că-s vie
și al cărui veșted, negru semn
îl port
când visez că-s vie
simt miros de mort