seara te găsește într-o cameră aproape străină
nu ți-o aduci aminte
lași semne pentru întoarcere
brățara pe noptieră
sub pat o jumătate de foaie
pe care ai desenat cu ruj o jumătate de cerc
un ciorap de mătase
aruncat peste veioza aprinsă
cineva te caută pe toate străzile
și tu stai înăuntrul serii ca într-o cameră străină
pe care nu ți-o mai aduci aminte
lași semne apoi taci și se face lumină


să te ascunzi în trupul tău
de parcă ar fi singurul loc unde nu poți fi găsită
acolo înfloresc cele 1000 de flori negre ale nopții
istoria lor rămâne încă nescrisă
ecoul marilor orașe zgomotele
se rostogolesc pe caldarâmul roșu
ca merele dintr-un coș de nuiele


spune-mi cum se reface țesătura cea rărită a sufletului
învață-mă să-i descopăr pânza strălucitoare
spune-mi despre ferigile argintii ale nopților tale
despre dârele albe ale somnului ascuns în spirale otrăvite
spune-mi cuvinte și lasă-le apoi aici ghemuite într-o respirație
mereu ultimă
mereu cea dintâi


atunci s-a întâmplat
cuvintele stăteau ghemuite-n lumină
urme noi pe zăpadă
fum
dincolo de zid
un semn de recunoaștere

ascultă poezia în lectura autoarei