am obosit
vântul mișcă umbra sufletelor pe pietre

vreau să ne întâlnim
lângă pielea unor șopârle
cu ochii de rouă

coapse de trandafir să rupă secundarul orologiului
balansându-ne în priviri

fericirea e o pânză
o perdea împinsă spre genunchii tăi
botul unor iezi hăituiți de întuneric

atinge-mă
sunt o fereastră murdară
într-o catedrală cu vitralii de zahăr