Noaptea... deasă
Cu nisip negru
Mi-a presurat ochii...
Cu fiecare clipire
de rătăcire
m’apropii...
Încep să urlu de frică
Aș vrea să mă trezesc
Însă urletul meu
Doar în sus mă ridică...
Þipătul, în ștreang, ca o eșarfă
Caldă, de gât mă cuprinde...
Flutur din mâini, din picioare,
Dar ca un iepure sunt
În a visului mână flămândă ...
Cu cât mai puternic se zbate carnea
Cu-atât mai tare se strânge ștreangul...
Atunci încetează respirarea gândirii
Încep a șerpui încet cu solzii tăcerii...