Miraj

E atâta liniște în aer
De parcă cerul
Ar fi podit cu îngeri ...
Calci și nu se aude nimic!
Încerci să tropăi
Și se aude
Doar foșnetul pufului
De pe marginea lumii.
După o zi de mers
Te trezești
Că ți-au crescut aripi la picioare
Și cineva îți șoptește
să vorbești în surdină.
Aici, tăcerea are densitate maximă
Și, doar din când în când,
Respirația Lui
Mai naște o planetă.
Undeva, puțin mai departe de El,
Începe veșnicia
Și adierea ei
Ajunge până la noi.
Doar dacă treci prin dreptul Lui
Poți să ajungi
La hotarul veșniciei.