Lui Ozea Rusu

Copiii leºinã, nu-i bine,
ªi moarte picurã din nori.

ªi chiar izvorului îi vine
Un fel de greaþã uneori.
Atâtea vorbe ºi minciuni,
Atâtea seci promisiuni!
De ce-ai dat, Doamne, grai la om,
Iar nu la floare ºi la pom?!
A prins a înãlbi,
Precum ninsorile,
ªi tinereþea mea!
Mai bine ar vorbi
În lume florile,
Iar omul ar tãcea!
E falsã mila ori e mutã,
Iar crucea de la piept e joc.
În moarte tot mai mulþi se mutã,
Vãzând cã-n viaþã nu au loc.
Atâtea vorbe ºi minciuni,
Atâtea seci promisiuni!
De ce-ai dat, Doamne, grai la om,
Iar nu la floare ºi la pom?!
A prins a înãlbi,
Precum ninsorile,
ªi tinereþea mea!
Mai bine ar vorbi
În lume florile,
Iar omul ar tãcea!