[nicicând n-am văzut atâtea blocuri colorate la un loc]
pesemne oamenii de aici au ochii lila și miros a fructe de pădure/ tu ai zice că a liliac sau a orice care începe cu l spre exemplu a luncă sau a libertate//
cei care locuiesc în balcoanele deschise au pielea albastră de la fluxul mărilor închise în călimară/ ăștia se întind pe spate/ sub dermă le intră scoicile/ peste noapte le înfloresc perle între degetele de la picioare//
mai sunt unii care trăiesc sub pervazurile alea late sub jardiniere și se hrănesc cu pământ/ chiar dacă ar fi potrivit să fie bruni/ nu /ei se încăpățânează să fie verzi roșii galbeni/ în sângele lor soarele amestecă un soi de mere necoapte//

cățărați pe muchia joasă a cerului zidim turnuri scorojite acopetite de zăpezi arse/ din crăpături curge sunetul ierbii/ ai putea să juri că nu latră câinii că aerul nu miroase a bostani putreziți că lumea umblă cu tălpile în sus și trupurile copiilor creionează norii cusuți pe limpezimea asta de august//