lipit cu fața de asfalt, cu picioarele atârnând de cer,
aripile se zbăteau printre blocuri –
îngerul gigant a fost prins în lanțuri
și băgat într-o cușcă

l-au dus la marginea orașului
unde stropii de lumină nu ajung

zilnic oamenii treceau pe lângă cușcă
ținând copiii de mâini
și spunându-le:
„să nu ajungeți ca el!
să nu ajungeți...”

în solitudinea serii, urlete de durere
treceau prin pereții caselor
până la inimi

pumnii săi cutremurau pământul
aripile sale dădeau naștere uraganelor

***

într-o dimineață liniștea inundă orașul,
soarele se ivi printre nori, prin diademe de rouă,
păsările rezonau în triluri

în depărtare cușca zăcea goală
cu o gaură imensă-n pământ

în apropierea sa, sute de copiii
s-au strâns să culeagă penele
purtate de vânt