Treci printre oameni grăbiți să bată în cuie
orașul: toc toc
din curțile interioare răsucite ca vechi manuscrisuri
vocile te alungă pleacă de-aici nu te cunosc
ehei, tristețe
pășești strâmb pe cioburile oglinzilor strâmte
ca prin băltoacele de după ploaie

praful distilează amprente
din palma
clișeu
al păsării de asfalt
este incertă legal în sălașul pipăit de fumuri

ocolești intersecția loc fără umbră
dacă lovești cu fruntea de trei ori în hidrant
se schimbă culoarea cerului

te așezi pe o barcă întoarsă
cu tăcerea emisarului mieros la taclale
și apa din furtun bolborosește
îi smulgi gura și fața din foaie de cort
tot mai vorbește prin semne

scufundat în aer ca o pâine sătulă de miez
degetele te ascultă catodic
cum să-ți împartă economiile de o viață
faptele oboseala și somnul

unui copil eșuat printre parbrize
care continuă să plângă până când va veni dimineața
și cineva se va trezi să-l întrebe
scuturându-i din orbite
perlele putrede ale irișilor