hai să ne numim în mâinile și nopțile noastre trecute
pe curat într-o vineri fără să ne mai pese
ți-am spus nu plec

ochii păsărilor au altă inimă
văzătoare doar una bate timpanul
cineva împrumută aripi de fier prea târziu
suntem înalți
înspre cerul lumii numai dragostea noastră plutește

nu mai au cum să strige s-au împăcat cu neputința
vulpea lor a murit fără să-și vadă
puii nu ne mai poartă de grijă
vânătorul a împăiat frigul lor în uitare

dacă ar fi știut că Dumnezeu e pentru toți
nu s-ar fi înghesuit la ușa bisericii













un text găsit poemelor șterse