perechea asta de chiloţi pe care o porţi doar tu
dar de care alţii au tras mereu cu dinţii
până când la un moment dat
unii mai lacomi
au reuşit să te dezbrace
neştiind de fapt că tu doar tu
i-ai lăsat să te descheie la fermoar
din generozitate sufletească

perechea asta de chiloţi pe care o simţi doar tu
şi la care toţi nesimţiţii vor să aibă consimţământ
să tragă-n tine cu armele lor inofensive
dar folositoare ţie
drept creanţă

perechea asta de chiloţi pe care o coşi doar tu
după ce alţii au reuşit să o găurească
cu gândurile lor perverse
de sfredelit visuri şi speranţe
fără să bănuiască
cât de mixer sunt pulpele tale
eu le-aÅŸ spune sinapse

perechea asta de chiloţi pe care o ascunzi doar tu
în timp ce toţi ceilalţi vor să se mândrească(mânjească)
cu ea şi pe dos şi pe faţă
până se va rupe de tot şi se va face zdrenţe
în final toţi vor zice ce eşti - o zdreanţă
şi vor rămâne franjuri şi-apoi un petec
o iluzie

doar un fum va rămâne
acolo unde toţi vor să cârpească
sentimente
perechea asta de chiloţi pe care o speli doar tu
în timp ce muştele din jurul tău se întreabă
de ce s-au născut într-o lume aşa de rahat
şi tu eşti aşa de pură
aÅŸa de poezie