până la soare drumul este
vorbesc despre dragoste nu despre sex

în încăpere sunt multe obiecte
acum pentru noi de neînlocuit este oxigenul

la cât de înalți suntem la cât de adânci suntem
întrecuți nu mai putem fi decât de noi

celulele leneș imi sunt încăpăcite cu poftă
femeie cu bărbat exersând la aria cu note vide

este atâta armonie în preajmă-ne generată de
răsuflările noastre sacadate în goana lor
după țipătul de panoplie
celălalt capăt al celor dezrobiți