Când se deschide, orizontul
și paseri zboară către cer
când soarele-ncălzește locul
cu raze, propagate în eter;

când s-a trezit și ultima suflare
ce se întinde ca un leu
și cască larg, cu gura mare
de parc-ar vrea să-nghită totul el;

când luna s-a ascuns, în spate
după perdea, în somnul greu
când norii ce plutesc în zare
desprinși din plasă, fug mereu

e-o nouă zi, o altă dată
timpul se-nvârte, mereu în cerc
aceeași oameni, alte fapte
zi după zi, iarăși petrec.