Ești ocean în care
mă pierd
și fiece val mă îneacă.

Deschizându-mi poarta inimii,
nu mai sunt eu în mine,
ci tu.

Iubit-o, află că mă porți prin
toate (cele) colțuri ale mele (!)

De ce nu mai sunt eu al meu,
și cum de cel de acolo-i
mai bun?