În așteptarea ta nu-ți număr pașii
oricum, cunosc, distanța e la fel!
Arunc o clipă ochii, imediat te-nșel :
pășesc cuvintele furiș, precum borfașii

când noaptea se strecoară la furat.

Știi, eu sunt doar o femeie
cu toamna-s gata să mă iau de mână
prezența ta mă naște din țărână
tumultul tău e-argint de cheie

ce îmi deschide sufletul armat.

Hai, prinde-mă de mână!
Mă doare! Acuma se va naște
cuvântul - poezie și cum e și firesc
noi îl vom boteza Fântână !

(Ca locul sacru pentru inspirat!)

Când mă trezesc cu tine-n suflet
peste gânduri vechi pășesc
narcișii mint, dorurile cresc
te pictez ca umbră caldă-n șevalet

cu-acea căldură care tu mi-ai dat!

Când noaptea se strecoară la furat
și îmi deschide sufletul armat
în locul sacru pentru inspirat
e-acea caldură care tu mi-ai dat.
iar zorii grav, mirați m-au întrebat :
Când ai venit? Când oare ai plecat ?