prin țevile de apă caldă
se aude un cântec de lebădă

vântul trece cu ghearele
prin tencuială
lumina e în piua
chiar și luna are lipită
pe suprafața ei
o foaie mare de ziar

drumurile sunt niște alei
pe care doar fachirii pot merge
restul oamenilor au rămas suspendați
unde i-a găsit fericirea

eu stau
rotund și frumos
ca un bulgăre de zăpadă în mâna unui copil

te privesc din toate punctele cardinale
tu
îmi întinzi o coală albă
din care au început să înflorească
multe
cuvinte de dragoste