Când te-am întâlnit prima oară
părul îți era vopsit cu sângele soarelui
pe buze surâsul fremăta
ca un roi de fluturi roșii
privindu-te în ochi
am fost absorbit total
și aruncat în substanța sufletului
prin care mișunau iubiții tăi
te-am luat de mână
și disperarea se scurgea pe vârful degetelor
simțeam ceva asemănător
cu un condamnat la moarte
care cu o oră înainte de a fi executat
a aflat că i-a fost anulată sentința
numai că tu erai sentința, condamnarea mea
cu o singură aprobare
mă condamnai la fericire.

Când te-am întâlnit a doua oară
părul îți era vopsit cu negrul nopții
pe buze surâsul era spânzurat de colțul gurii
un rictus amar purta pecetea unui fluture negru mort
ochii îți erau glazurați cu suferință
pe linia invizibilă dintre privirile noastre
făceau echilibristică deznădejdea și decepția
ți-am îmbrățișat corpul de plastilină
ți-am cusut buzele rupte cu limba
acum tu erai condamnată la nefericire
un bărbat te-a vânat
și te-a prins în insectarul lui cu femei mortificate.

Când te-am întâlnit ultima oară
erai deja căsătorită.