într-o iarnă, acum vreo zece ani, mă plimbam pe străzile Iașului,
cu B de la fizică, B îmi zice, știi, noi îl căutăm pe Dumnezeu,
ca și cum Dumnezeu ar fi o particulă, mai zice B,
eu nu îl cred, încep să râd, hai măi, cum să fie o particulă,
are cel puțin unu nouăzeci,
mda, tu crezi că Dumnezeu arată ca Domnul Pa,
eu cred că Dumnezeu e în tot și în toate,
așa da, zice B și iarna începe să ningă pe Moldova,
noi să înghețăm pe străzi, anii să ne ajungă din urmă,
Dumnezeu să continue să fie doar o particulă și undeva să se audă Bach,
pentru ca mai apoi el să plece, așa cum pleacă toți din țara asta,
să îl caute pe Dumnezeu în altă parte,
Dumnezeu nu e de găsit chiar oriunde, asta e clar,
eu am să plec, zice B, tu rămâi aici, scrie texte,
bagă-l pe Dumnezeu în poezie, crește pisici, ai grijă
de tot și de toate,

de parcă nu ar fi peste tot cheițe de învârtit lumea
în Dumnezeul-păpușă, de parcă nu ar fi peste tot norii de zahăr,
căsuțele de acadea și pantofii Cenușăresei.

tu ce ai vrea, eu, eu vreau ca într-o zi
Domnul Pa să vină