pe dulap poeți de hârtie
ochi ce nu plâng
în alb negru iubirea
mâini bărbii nemișcate

proptiți între soldați chinezi
pe cai de ghips

din toate zilele săptămânii
sâmbăta plină de praf
trezirea sub clopote cocoțate
prea sus pentru pulsul călcat
în picioare

poeții în zece volume
mestecăm
vorbe și pietre adunate în 6 zile
între prânz și seară
își aduc aminte de moartea lor
generală
arestați între coperți
un lucru îi face să râdă în hohote

gustul de hârtie al veșniciei
și fumul de țigară