Crepuscul sărăcit de sindrofii cromatice...
Oglinda își înnoadă dimensiuni și chei
Iar vremea descompusă de galaxii astmatice
Își spânzură tăcerea de buza unui stei
(din veșnicii de vid răsar și Dumnezei...)

S-a încurcat azi ochiul în venele uitării
Ce se deschid ca lotuși din exosfera vie
Căderea intrinsecă exclude moartea Stării
Din lumi primordiale și oameni-colivie
(aștepți să simți sub gene cătușele furiei)

Înoată Demiurgul în somnul sterp, inform
Căci visul de uraniu nu mai destramă zborul
Secunda injectată în cei ce tac și dorm
Mai naște piatra spartă numită "Gânditorul"
(aduni în molecule și-n suflet Dictatorul)

Þi se topesc iar aștrii pe pieptul vesperal
Căci ochii prea albaștri destramă curcubeie
Îți coși din ne-cuvinte un zâmbet teatral
Când Golul se desprinde din Lumile-Crâmpeie.
Și focul și Nimicul se nasc dintr-o scânteie...