Ce-mi ești în ultima vreme
un tablou suprarealist pe valurile înalte
undeva dacă privești atentă sunt pe chipul tău
ne întregim întâlnim într-un punct
undeva o atingere prin perdele de vânt
drumurile din apă înălțate
unesc trupurile sferice ieșite din respirații
ce pot spune printre trecători
sfredelitori prin sentimente
piranha devoratori
îmi opresc respirația ca la scufundare
acum ieși din mine
rămâne un loc gol fără culoare
fiecare își urmează drumul în sensul opus
în urmă o căutare
mâine te întorci o zi deosebită
te cuprind peste distanțe
culorile le combin în sânge
cu degetele ating pânza apei
cum ți-aș descoperi pielea neatinsă
umedă lucioasă
buzele crăpate la marginea mării
cum te doresc
departe de orice fapt grăbit
într-un apartament închiriat pe nisip
să ne învelim cu un cearșaf din dantela valurilor
adăpost să-mi fie trupul tău peste vremea rece