Mi-am făcut asear-o poză
Stând cu mâna-n barbă
Sub lumină de veioză.

Vreau să îmi admir cu sete
Fața mea de creator
Și să impresionez poete
Cu chipul meu seducător.

Căci nu-s nicicând mai plin de sex appeal
(E look-ul „tip” de imbecil)
Decât atunci când stau în mână cu-n creion,
Cu ochii-acoperiți de un breton.
Þigara arde-n scrumieră
Făcând din fum o stratosferă.

Cu chipul meu impenetrabil
C-o mină de soldat nemțesc,
Trimit mesaje dublu-sens
„te-aș vrea,dar sunt neînțeles”,

Privesc profund în fundul sălii
Și îmi rostesc poemul clar
S-arăt că-s geniu acătării
Deasupra simplului uman.

Vorbesc codat sau metaforic
Și rar când sunt neîntrebat
Părerea mea pusă-n cântare
E cât a unui împărat.

Citez pe alții și mă las citat
Nu e nimic să mă amuze
Ascult un vers profund marcat
s-înconjurat de genii și de muze.

Dar mă ridic cu barba mea din mână
Ce stă la rândul ei pe cot
Și-mi scutur toată demintatea
De geniu-neînțeles netot.