fâșii de drum înspre
apus
miazănoaptea îți poartă eșarfă gândul
vin ploi amare înspre tine
purtând nerostite cuvinte, refrene-nghițite

„c est la vie” un radio anunță stupid
și din tenebre de dorinți
iele roșiatice în păduri dominând
dănțuie

nimeni

nimeni nu va ști ce port îți adapă renii
în noi, și veverițele se-ascund
To whom will you give thanks?