Pentru Ion și Alexandru,eroi căzuți în primul război mondial



Bacie Vifor dîn pișior,
Când îi punie grumăzarea,
Pîntru Ion șî Alexandru,
O sunat mobilizarea.


Baba Chia intră-n cuină,
Flacăra dă la limpaș,
Să cutrîmură străină,
Cînd în colo,cînd încoași.


Sofia plînjie șî suspină,
În șciergar punie mîncare,
Pîntru fraț ca să le-ajiungă,
Pînă la războiu al mare.


Zorili pră șier s-arată,
Pră socac plin dă coșii,
Toț șăgenii îș petrec,
La război pră a lor copii.


Sofia-n brață cu copilu,
Să uită cu ochii grei,
Chia plânjie șî suspină,
„ungie merg copii mei?”.


,,Nu măi plânjie mamă Chia",
Zâșie Ion mînînd coșia,
„nu-i bărbat ăl care șăgie,
când dușmanu-i calcă glia”.



Toț fișiori în floarea vîrstei,
Îmbrăcaț dă sărbătoare,
Fecilii împovăracie,
Îi petrec la drumu al mare.


Linișcia acuș să lasă,
Prăstă satu dă câmpie,
Nu îi nat să nu să-ntrebe,
„Oare--s duș pîntru veșie?”



Șăgie Sofia gârbovită,
În tîrnaț pră hoclu al mare,
Boambili șie le dăspoaie,
Cad întruna la pișioare.


Mulț ani or trecut dă atunși
Dă cînd Ion al ei s-o dus,
L-o visat noapcia trecută,
Amândoi țînuț dă mână,
Să dușiau cătră apus.