anul acesta m-a prins într-un univers potrivnic :
oglinzi venețiene, în afara subiectului, nu încetează să mă facă cioburi,
limbi sofisticate de ceasuri elvețiene, scriu catastifele pașilor mei vinovați,
litografii dintr-o viață paralelă vorbesc despre păcatul de a visa.

închid etanș toate escapadele gândului și sângelui
îmi pun păcatele și virtuțile la păstrare
părăsesc visele în genunchi
și plec la drum

trotuare roșii mă ademenesc cu stigmate de bacante,
asfalturi cu lipsă acută de calciu îmi rod flămânde mâinile întinse,
macadamuri compresate în leprozerii taie în carne fierbinte,
poteci de țară îmi prafuiesc certitudinile și așa inodore,
autostrăzi năucitoare îmi înghesuie liberul arbitru,
betoane armate îmi înghit fericirea deja în metastază.

bituum
gudron
fier
calcar
și nisip
mă condamnă la moarte.

o adunătură de drumuri, nebune nebune pline de amenințări
în care tu ai scos toate triplusalturile din mânecă
să mă iubești pe tăcute,
iar eu îți răspund ca un hoț de muzee.