lângă sura de ape e un loc gol
un soclu de pe care cocardierii istoriei au dărâmat un dictator
mai este o clădire sărmănuță
de școală primară
pe-a cărei ușă între sunetele de clopoțel iese o gheară
și înghite copiii
dându-i de suflet hârtiei

acolo nimeni n-a săpat fântâna de pixeli
acolo crește trifoiul prin dușumele
furând din pupitre feliile de mămăligă unse cu unt
aduse de acasă desigur pentru câinele care doarme în beci
printre lemne
printre cărbuni
printre care aceste mâini
își întind dragostea ce încă n-a lovit cu piciorul

curând nu va mai fi pe lume curent
de mult ce ard mă voi stinge
eliberând sura de ape a locului gol