Te-mbratisez, iubire, cu aripi de mătase
Și gândul ți-l acopăr cu flori multicolore
Sclipiri îți pun în păru-ți, de stele luminoase
Și-n ochi, îți pun lumina, ca toți să te admire !

Nu vreau sa văd tristețea cum chipul îți cuprinde
Și norii de furtună s-umbrească a ta frunte,
Nici lacrima iubirii, nu vreau a se ascunde
În sufletu-ți în care miracole stau multe...

Făcută ești anume, să bucuri astă viață
A celora ce-n taină viseaz-un ideal...
Căci, nu e perfecțiunea, ce-o cautam prin ceată
Când nimerim adesea, peste un vis, banal ?

Cine se joacă-n glumă, cu-a noastre sentimente
Când dragostea s-arată sub mii și mii de chipuri?
De-ales, alegi odată, în astfel de momente
Dar totul va rămâne așa cum îți închipui ?

De ce nu pune lacăt și nu închide-un suflet
Odată ce perechea, pe viață, ai găsit ?
Iar dragostea rămâne-al sirenelor blând cântec
Pe care-l ia doar moartea ? Nu e un joc cinstit !

Probabil, alte timpuri, vor cântări iubirea
Și altfel de tipare vieții vor găsi...
Căci nu poți opri vântul...și-aceasta ne e firea :
Dragostea și frumosul, pe veci a împleti !

A nu se intelege iubirea ca povara
Si visul de odata, un simplu asfintit !
Cred insa ca un suflet, nu va putea sa moara
De nu va recunoaste deschis, cat a iubit !!!