e octombrie pe la urmă toamna devine crizantemă
ca un cîntec de lebădă al verii
ne cucerește un fel de răceală da’ nici nu sesizăm
e un sezon prea ocupat beneficiem
de glorioasa lui agonie

totul se pregătește minuțios
pentru o mare glaciațiune
pentru că la Polul Nord nu e nimic
călduț pentru domnișoare

ăia micii se miră foarte de ce
se adună grămadă tone de frig și dezastru
în tot regnul vegetal
da’ mai ales de ce nu găsim altceva
mai bolnav de făcut
decît să-l ofilim și să-l jefuim

cică am face mai bine să salvăm
planeta de la Titanicul ăsta botanic
și să vină dom’le Supaameen
dacă noi suntem blegi

tii lumee ăștia nu știu multe degeaba le spui
că așa e filmul și să stea cuminți
că iarna e durere de jale și ger
iar plantele se sacrifică pentru noi
ne îmbracă în fruct ca pe semințe
ca să putem zîmbi mugurește la primăvară

ei îi dau înainte cu Beetmen și cu Moș Crăciun
și dacă s-ar putea chiar de azi
ar fi bine să punem la loc
fructele pe verzii ăia de brazi