Tăcerea sufletului tău
mă îndeamnă să-mi iau zborul,
te înalți deasupra tuturor
cu spiritul tău sacru...
nu e un simulacru,
sunt șoaptele de dor!
Suflet înmiresmat de flori
când noaptea-i călător,
plutim pe nori ca un condor,
la telefon șoptim de amor.

Și plânge sufletul hoinar
zăpada îl omoară,
cu zborul trist cuprins de vis,
se stinge până adoarme.