Dus pe pietrele de râu
Cu apa descântată la genunchi
Ocolesc sfârșitul cascadei
Cu gânduri de supraviețuire într-un plan real.
Rostogolesc cercuri de destine,
Intersectate aleatoriu pe cărarea unui șablon
Și reflectez la sensul de a fi
Cu un punct final ivit altfel.
Mă privesc din afara cercului meu,
Sunt tot eu, ud pe picioare
Ascunse în mâl protector,
La întâlnirea mirifică a genezei
Construită de jos, simplu,
Prin nisip și argilă.
Desenez cercuri în con
Cu același punct final,
În vârf, țel iluzoriu
Și cred că viața e altfel.